Importanţa bunei funcţionări a organelor şi modalităţi de menţinere a acesteia

Importanţa bunei funcţionări a organelor şi modalităţi de menţinere a acesteia

Sănătatea şi buna funcţionare a organismului sunt vitale pentru o viaţă împlinită, energică şi plină de de reuşite. Corpul uman este alcătuit din mai mult din 22 de organe, toate foarte importante în procesul de supravieţuire, indiferent de vârstă sau de istoricul medical. Totuşi, unele dintre ele sunt cu precădere mai complexe decât altele şi necesită o mai mare atenţie, în aşa fel încât, pe termen lung, să-şi îndeplinească funcţiile la fel de bine ca în primii ani de viaţă.

 

 

produs articol - amrita

 

 

            Creierul

Creierul este probabil primul organ la care ne gândim atunci când vine vorba de complexitatea corpului nostru. Acesta nu doar că stochează informaţia, dar ne permite să gândim şi să învăţăm, pentru a ne putea descurca în orice situaţie. Impulsurile acestuia vin de la nervi, care sunt localizaţi în corp, determinând răspunsul la durere sau la diverşi alţi stimuli. Totodată, creierul este deosebit de sensibil. Ţesutul din care este alcătuit este unul foarte moale, fiind protejat doar de craniu şi o membrană numită meninge. Cu alte cuvinte, creierul este despărţit de câţiva milimetri de ţesut, de aceea leziunile cerebrale sunt atât de des întâlnite.

De asemenea, creierul unui adult cântăreşte aproximativ 1,5 kilograme, destul de puţin, raportat la restul corpului. Astfel, se poate considera că acest organ este reprezentatul expresiei „esenţele tari se ţin în sticle mici”. Totuşi, în ceea ce priveşte dimensiunea, comparativ cu celelalte organe, creierul se află în top, mai ales fiindcă poate avea şi 100 de miliarde de neuroni care comunică în trilioane de conexiuni numite sinapse.

 

            Componentele creierului sunt:

  • Cortexul – stratul extern de celule nervoase, responsabil cu gândirea şi mişcările voluntare;
  • Trunchiul cerebral – situat între coloana vertebrală şi restul creierului, având rolul de a coordona funcţiile de bază, precum respiratul şi somnul;
  • Nucleii bazali – care formează o structură în centrul creierului şi au rolul de a coordona mesajele dintre restul zonelor din creier;
  • Cerebelul – se găseşte la baza şi în partea posterioară a creierului, fiind responsabil cu echilibrul şi coordonarea; este împărţit în mai mulţi lobi: lobul frontal (se ocupă de rezolvarea problemelor, judecata şi funcţiile motorii), lobul parietal (coordonează senzaţia, scrisul de mână şi poziţia corpului), lobul temporal (este implicat în auz şi memorare) şi lobul occipital (conţine sistemul de procesare vizual al creierului).

Deoarece nu se poate face transplant de creier, acesta este considerat cel mai important organ al nostru. Recomandat este ca odihnei să i să se acorde importanţa cuvenită, în aşa fel încât memoria să nu fie afectată.

Pentru stimularea inteligenţei, trebuie consumate cât mai multe alimente care conţin acizi graşi de tip omega-3, ce ajută la menţinerea sănătăţii creierului şi previn tulburările legate de vârstă. Printre aceste alimente, se numără:

  • Somonul;
  • Sardinele;
  • Nucile;
  • Carnea de vită;
  • Anumite tipuri de legume.

 

            Inima

Este motorul întregului organism, care are rolul de a pompa sânge oxigenat în corp şi de a primi sângele neoxigenat, pentru a-l reoxigena. Fără inimă, restul organelor nu pot primi oxgen şi nici nu li se poate înlătura dioxidul de carbon. Pe cât pare de rudimentară funcţia inimii, pe atât este însă de importantă. Inima se află în cutia toracică, puţin spre partea stângă. Se poate spune că toate drumurile duc la inimă, mai ales în ceea ce priveşte sistemul cardiovascular, care reprezintă centrul de unde pleacă reţeaua de artere şi vene.

Inima este compusă din patru cavităţi: două atrii şi doi ventriculi. Ventriculii se află în partea de jos a inimii, în timp ce atriile se află în partea de sus a organului. Atriul drept primeşte sânge de la vene şi îl pompează în ventriculul drept. Ventriculul drept pompează sângele la plămâni, unde este oxigenat. Atriul stâng primeşte sângele oxigenat şi îl pompează în ventriculul stâng, acesta pompându-l mai departe în corp.

Arterele coronare se găsesc pe suprafaţa inimii şi oferă sânge oxigenat muşchiului acesteia. Inima mai are şi o reţea complexă de ţesut nervos, care conduce semnalele, care guvernează contracţia şi relaxarea. În jurul inimii se află un sac numit pericard.

Bolile de inima sunt principală cauză de deces în rândul femeilor. Pentru prevenirea unor astfel de situaţii, trebuie evitate grăsimile rele, care formează colacul de grăsime în jurul burţii şi rigidizarea arterelor. Mai mult, este recomandată verificarea periodică a tensiunii arteriale şi a colesterolului, mai ales dacă bolile cardiovasculare sunt prezente în istoricul unei persoane. Netratarea hipertensiunii arteriale şi a valorilor ridicate ale colesterolului pot determina, pe măsura înaintării în vârstă, instalarea unui atac de cord.

 

            Plămânii

Ajutorul de bază al inimii provine de la plămâni. Aceştia absorb oxigen din mediul exterior, care oxigenează sângele şi elimină ulterior dioxidul de carbon din acesta, tot pe calea sistemului respirator.

Textura lor este una spongioasă (ca al unui burete) şi sunt localizaţi în torace, în partea posterioară a acestuia. Traheea conduce aerul inhalat în plămâni şi se bifurcă în bronhii, care la rândul lor se ramifică în bronhiole, devenind în cele din urmă microscopice, având anumite terminaţii, numite alveole. Prin intermediul acestora, oxigenul din aer este absorbit în sânge. Dioxidul de carbon, un produs rezidual al organismului, este transportat de către sânge la alveole, de unde poate fi ulterior eliminat. Mai mult, plămânii sunt acoperiţi de un ţesut subţire, numit pleura. Acest ţesut cu rol de protecţie înconjoară toată cutia toracică.

Cele mai des întâlnire afecţiuni ale plâmânilor apar din cauza fumatului în exces şi a poluării aerului, cancerul la plămâni fiind tot mai des întâlnit astăzi.

Nu se ştie prea bine cât de mult pot influenţa alimentele sănătatea plâmânilor, însă unii oameni de ştiinţă consideră că includerea periodică a creveţilor, cu un conţinut scăzut de grăsimi, în meniu, este o decizie extrem de inteligentă din acest punct de vedere.

 

            Ficatul

Este un organ de mari dimensiuni, situat în partea din dreapta-sus a abdomenului. Cântărind în jur de 1,5 kilograme la un adult, acesta are o culoare roşu spre brun. În mod normal, ficatul nu poate fi simţit prin simpla pipăire, pentru că este protejat de cutia toracică.

Acesta are două mari secţiuni: lobul stâng şi lobul drept. Vezica biliară este localizată sub ficat, alături de  pancreas şi intestine. Împreună cu acestea, ficatul digeră, absoarbe şi procesează hrana. Funcţia principală a ficatului este aceea de a filtra sângele care vine din tractul digestiv, înainte de a-l transmite către organism. Totodată, ficatul are rol de detoxifiere a chimicalelor şi de metabolizare a medicamentelor. În plus, ficatul sintetizează proteine importante pentru coagularea sângelui şi pentru alte funcţii esenţiale ale organismului.

Acesta este singurul organ din corpul uman care se regenerează, dar, deşi are această funcţie, tot este predispus la un număr mare de afecţiuni, precum hepatita, ciroza şi cancerul. Un factor important în apariţia acestor boli este reprezentat de stilul de viaţă dezordonat.

Surprinzător sau nu, cea mai importantă cauză a instalării bolilor ficatului este obezitatea. Depozitele de grăsime din ficat pot provoca inflamaţii, care vor declanşa cancerul şi ciroza. Pentru menţinerea sănătăţii acestui organ, se recomandă consumul de alimente care conţin fier şi proteine.

 

            Rinichii

Sunt localizaţi sub cutia toracică, în partea posterioară a acesteia. Rolul rinichilor este de a filtra apă şi săruri şi de a elimina reziduurile prin urină. Mai mult, rinichii produc o enzimă numită renină, care joacă un rol crucial în controlarea presiunii sângelui. Fiecare rinichi conţine milioane de nefroni şi filtre microscopice pentru sânge.

Chiar şi aceştia sunt predispuşi la numeroase afecţiuni, cea mai des întâlnită fiind formarea de pietre la rinichi, unde mineralele din urină determină apariţia de cristale, care pot creşte atât de mari, încât pot crea grave probleme de sănătate. Printre cele mai utile strategii în menţinerea echilibrului funcţiei renale şi prevenirea bolilor renale, se numără:

  • Consumul frecvent de lichide (6-8 pahare de apă pe zi sau sucuri citrice);
  • Consumul de merişor (sub formă de fructe proaspete, suc sau ceai);
  • Limitarea aportului de sare.

 

În menţinerea sănătăţii organelor interne, un rol important îl au şi suplimentele alimentare, cum este cazul celui numit Amrita 3xBiotics, care asigură buna funcţionare a rinichilor, a ficatului, inimii, stomacului, dar și a plămânilor, având o acțiune tonică generală și energizantă.

 

 

produs articol - amrita

 

 

Atomizat din polen polifloral fermentat în oțet din kombucha și miere, Amrita –  cunoscută în sanscrită drept „hrana zeilor” – e obținută printr-o tehnică specială de fermentație aerobă și anaerobă, patentată. Polenul are un conținut proteic mare și cantități mari de vitamine lipo și hidrosolubile, minerale variate, oligopeptide și aminoacizi. Sunt prezenți toți aminoacizii esențiali, într-un raport echilibrat. La acestea, se adaugă echipamentul enzimatic deosebit de bogat, alcătuit din aproximativ 100 enzime (oxidoreductaze, hidrolaze, transferaze, izomeraze, lipaze) din ceaiul de Kombucha.

Polenul, în combinație cu kombucha, reprezintă un produs deosebit de bogat din punct de vedere nutriţional, o sursă de proteină de cea mai înaltă calitate. Mai mult, are un conţinut complex şi echilibrat de aminoacizi, cu o gamă variată de componente nutritive şi bioactive, –  toate elementele chimice care se regăsesc în corpul uman și care ajută la menţinerea sănătăţii organismului.

Distribuie aceasta postare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *